Bine Ai Venit Pe Comunitatea World
Te rugam sa te Inregistrezi sau sa te conectezi



 
AcasaCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare

Distribuiţi|

Căpitan la cincisprezece ani

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos
AutorMesaj
bY2uK
Șăfu ăl Mare
Șăfu ăl Mare
bY2uK

Mesaje : 179
Puncte : 295
Multumiri Primite : 0
Data de inscriere : 10/02/2012
Varsta : 20
Localizare : Suceava

Căpitan la cincisprezece ani _
MesajSubiect: Căpitan la cincisprezece ani Căpitan la cincisprezece ani Icon_minitimeVin Mai 04, 2012 10:21 am

Căpitan la cincisprezece ani (franceză Un capitaine de quinze ans) este un roman de aventuri de Jules Verne, apărut între 1 ianuarie și 15 decembrie 1878, în Magasin d'éducation et de récréation, iar apoi în format mare în același an.[1] El tratează problema sclaviei, în primul rând cea a comerțului cu sclavi, îndeosebi cel practicat de alți africani.


Rezumat
Tânărul orfan Dick Sand este mus la bordul bricului-goeletei Pilgrim, comandată de căpitanul Hull. După un sezon slab de pescuit, baleniera pleacă din Noua Zeelandă pentru a reveni în America.
În cursul călătoriei de întoarcere se petrec două evenimente cruciale. Primul îl constituie descoperirea unei epave, de la bordul căreia sunt recuperați cinci negri supraviețuitori, precum și câinele Dingo. Al doilea eveniment are ca punct de plecare incapacitatea căpitanului Hull de a rezista tentației de a vâna un cetaceu. Vânătoarea ia o turnură tragică: barca vânătorilor se scufundă, iar tânărul orfan rămâne singurul marinar la bord, alături de soția armatorului, Doamna Weldon, fiul ei - Jack, vărul ei - entomologul Bénédict, negrii salvați și bucătarul Negoro.
Întreaga călătorie de întoarcere va constitui o ocazie pentru Dick Sand de a se dezvolta din punct de vedere moral și de a-și dovedi limitele fizice, să facă față unor situații deosebit de periculoase și să reziste amenințării constituite de perfidul Negoro, enigmaticul bucătar de la bord. Acesta reușește la un moment dat să defecteze singura busolă de la bordul vasului, conducându-l nu spre Statele Unite, ci spre coastele Africii.
Ajunși acolo, Negoro se întâlnește cu un prieten de-al său, negustorul de sclavi Harris, cei doi punând la cale un plan pentru vânzarea negrilor ca sclavi. Inocenții naufragiați cred că se află pe coastele Americii de Sud, dar Bénédict constată tot mai multe nepotriviri între vietățile care ar trebui să se afle pe aceste meleaguri și cele pe care le întâlnește în realitate. În cele din urmă, misterul este revelat și, după ce trec printr-o serie de peripeții în care viața lor e pusă în pericol, supraviețuitorii reușesc să scape și să îi salveze pe negri de la soarta crudă a sclaviei.


Capitolele cărții



[modificare]Partea întâi
Capitolul I. - Bricul-goeletă Pilgrim
Capitolul II. - Dick Sand
Capitolul III. - Epava
Capitolul IV. - Supraviețuitorii de pe Waldeck
Capitolul V. - S.V.
Capitolul VI. - O balenă în zare
Capitolul VII. - Pregătiri
Capitolul VIII. - Jubartul
Capitolul IX. - Căpitanul Sand
Capitolul X. - Cele patru zile care au urmat
Capitolul XI. - Furtuna
Capitolul XII. - La orizont
Capitolul XIII. - Pământ! Pământ!
Capitolul XIV. - Ce era de făcut
Capitolul XV. - Harris
Capitolul XVI. - La drum
Capitolul XVII. - O sută de mile în zece zile
Capitolul XVIII. - Groaznicul cuvânt
[modificare]Partea a doua
Capitolul I. - Negoțul de sclavi
Capitolul II. - Harris și Negoro
Capitolul III. - Pe drumul de înapoiere
Capitolul IV. - Groaznicele drumuri ale Angolei
Capitolul V. - Lecție despre furnici ținută într-un furnicar
Capitolul VI. - Clopotul scafandrului
Capitolul VII. - O tabără pe malurile Coanzei
Capitolul VIII. - Câteva însemnări ale lui Dick Sand
Capitolul IX. - Kazonde
Capitolul X. - O zi de mare târg
Capitolul XI. - Un punch oferit regelui din Kazonde
Capitolul XII. - O înmormântare regească
Capitolul XIII. - Într-o factorie
Capitolul XIV. - Vești despre doctorul Livingstone
Capitolul XV. - Unde poate duce o manticoră
Capitolul XVI. - Un mgannga
Capitolul XVII. - În voia curentului
Capitolul XVIII. - Diferite întâmplări
Capitolul XIX. - S.V.
Capitolul XX. - Încheiere[2]

America de Sud vs. Africa

Defectarea busolei face imposibilă pentru Dick Sand stabilirea exactă a poziției navei. Astfel, deși suspectează că drumul parcurs pe ocean a fost mai lung decât era cazul, nu poate fi sigur de nimic, mai ales că o furtună i-a abătut de la calea pe care o urmau. În consecință, deși acostează pe coasta africană a Angolei, îl crede pe cuvânt pe Harris, care le spune că au ajuns în Bolivia americană, la marginea deșertului Atacama. În continuare, Jules Verne se folosește de această neînțelegere pentru a prezenta în paralel diferențele dintre cele două continente din punct de vedere al reliefului, al florei și al faunei.
Călătorii descoperă o serie de elemente caracteristice Africii, cărora Verne le opune explicațiile lui Harris, care încearcă să facă paralele cu continentul american. Jack, căruia Dick îi promisese că îi va arăta arbori de cauciuc și colibri, foarte răspândiți în America de Sud, este dezamăgit de lipsa lor[3], dar Harris îl asigură că le va întâlni mai târziu - lucru care nu se întâmplă.
La rândul său, tânărul căpitan știa că pampasurile, pe care se presupunea că le străbăteau urmându-l pe Harris aveau anumite caracteristici: "apa și pietrele erau inexistente, copacii la fel; abundența scaieților în timpul anotimpului ploilor, scaieți care se transformau în arbuști și formau adevărate hățișuri de netrecut, apoi, de asemenea arbori pitici, arbuști cu spini - toate acestea oferind acelor câmpii un aspect arid și pustiu. Or, nimic din toate acestea nu era astfel". Explicația lui Harris este aceea că zona străbătută de ei este un ținut care îl uimește și pe el[4].
Nepotrivirile se înmulțesc pe măsură ce călătorii înaintează prin ținut. Ei întâlnesc girafe originare din Africa (despre care Harris se străduiește să îi convingă că sunt struți nandu), arborele de chinină specific Americii de Sud lipsește cu desăvârșire, iar vărul Bénédict este mușcat de o muscă țețe, "acel faimos dipter care face onoare unui întreg ținut și, până acum, încă nu s-a descoperit [...] în America"[5].
Acestor elemente li se adaugă urmele trecerii unor elefanți și deranjarea unor hipopotami lângă un râu cu ierburi dese, precum și răgetele unui leu, toate animale care nu trăiesc în America de Sud[6]. În cele din urmă, negrul Tom - care fusese făcut sclav la șase ani - recunoaște lângă o fermă furcile și lanțurile cu care se leagă sclavii, deși Harris le dăduse asigurări că "în Bolivia nu avem sclavi"[7]. Partea întâi a romanului se încheie cu exclamația plină de durere care marchează recunoașterea locului: "Africa! Africa Ecuatorială! Africa neguțătorilor de sclavi!"
Sus In jos

Robotelul cu reclame

Reclama GRATIS PM la TutorialHD pentru Detalii!
Vezi profilul utilizatorului http://world.hitforum.ro

Căpitan la cincisprezece ani

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
 :: Scoala :: Rezumate-